to ending it.
nu inteleg de ce ma agat din nou si din nou de acelasi om incapabil sa ma tina.
din nou si din nou si din nou si din nou.
"u’re getting to be a habit with me"
it makes my head spin.it makes myself spit.
mi-e scarba de melodrama pe care altadata o cautam,de asteptarile pe care le aveam de la altii si nimicurile pe care le asteptam de la mine.
mi s-a parut intotdeauna mai usor sa traiesc pentru altii pentru ca am infinit mai putine lucruri de facut.o sa am 17 copii ca sa am pe cine sa arunc vina propriului meu esec.:)
i cannot live for myself.i cannot take the whole blame.
i can’t belive that all we know about the world is in fact the image painted in our brain from our own sensorial system.that means that our reality is just the result of the interpretesion of our sensorial cells.we might just all have a unique reality…la propriu….and i’m saying that i cannot live alone in mine.
if the whole universe would just become 100 times bigger in a blink of an eye would u even notice?
